obrăznici

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din obraznic.

Pronunție

  • AFI: /o.brəz.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
obrăznici
Infinitiv a obrăznici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
obrăznicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să obrăznicească
Participiu obrăznicit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare.
  2. (v.tranz.) (fam.) a certa cu vorbe aspre, a ocărî pentru o obrăznicie.


Traduceri

Referințe