obsolete

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din latină obsoletus ‎(„uzat, scos din uz, tocit”), participiu tecut pentru obsolescere ‎(„a purta până când se strică, a uza, a îmbătrâni, a decădea”). Confer obsolesce.

Pronunție

  • (Anglia) AFI: /ɒbsəˈliːt/
  • (SUA) AFI: /ɑbsəˈliːt/


Adjectiv

obsolete (comp. more obsolete, sup. most obsolete)

  1. (despre cuvinte, echipament, etc.) ieșit din uz, scos din uz, învechit, arhaic, depășit, desuet
    It is speculated that, within a few years, the Internet's speedy delivery of news worldwide will make newspapers obsolete.
  2. (biol.) care nu s-a dezvoltat în mod normal, abortiv, prematur, rudimentar

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to obsolete
Infinitiv to obsolete
Prezent simplu
pers. 3 sg.
obsoletes
Trecut simplu obsoleted
Participiu trecut obsoleted
Participiu prezent obsoleting
  1. (în SUA) a scoate din uz, a învechi, a arhaiza
    This software component has been obsoleted.

Cuvinte apropiate

Referințe