obsolete
(English)
Etimologie
Din latină obsoletus („uzat, scos din uz, tocit”), participiu tecut pentru obsolescere („a purta până când se strică, a uza, a îmbătrâni, a decădea”). Confer obsolesce.
Pronunție
Adjectiv
obsolete (comp. more obsolete, sup. most obsolete)
- (despre cuvinte, echipament, etc.) ieșit din uz, scos din uz, învechit, arhaic, depășit, desuet
- It is speculated that, within a few years, the Internet's speedy delivery of news worldwide will make newspapers obsolete.
- (biol.) care nu s-a dezvoltat în mod normal, abortiv, prematur, rudimentar
Sinonime
- 1: ancient, antiquated, antique, archaic, disused, neglected, old, old-fashioned, out of date
- 2: (biol.) abortive, obscure, rudimental
Cuvinte derivate
Verb
| Conjugarea verbului to obsolete | |
| Infinitiv | to obsolete |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
obsoletes |
| Trecut simplu | obsoleted |
| Participiu trecut | obsoleted |
| Participiu prezent | obsoleting |