obstina

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză s'obstiner < latină obstinō.

Pronunție

  • AFI: /ob.sti'na/


Verb


Conjugarea verbului
se obstina
Infinitiv a se obstina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mă obstinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se obstineze
Participiu obstinat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (livr.) a stărui cu îndăratnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă).

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe