ogor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bulgară угар (ugar), sârbocroată ugar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ogor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ogor ogoare
Articulat ogorul ogoarele
Genitiv-Dativ ogorului ogoarelor
Vocativ ogorule ogoarelor
  1. bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină.
  2. câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan.
  3. teren agricol, proprietate agricolă.
  4. teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe