ogor
română
Etimologie
Din bulgară угар (ugar), sârbocroată ugar.
Pronunție
- AFI: /o'gor/
Substantiv
| Declinarea substantivului ogor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ogor | ogoare |
| Articulat | ogorul | ogoarele |
| Genitiv-Dativ | ogorului | ogoarelor |
| Vocativ | ogorule | ogoarelor |
- bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină.
- câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan.
- teren agricol, proprietate agricolă.
- teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online