omătuțe

română

Etimologie

Din omăt + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /o.mə'tu.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului invariabil
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invariabil	omătuțe
Articulat	invariabil	omătuțele
Genitiv-Dativ	invariabil	omătuțelor
Vocativ	invariabil	omătuțelor

1. numele a două specii de ghiocei, cu flori albe mirositoare, care cresc în lunile februarie-mai prin păduri, livezi și fânețe (Leucojum aestivum și vernum).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online