optimism
Etimologie
Din franceză optimisme, germană Optimismus.
Pronunție
- AFI: /op.ti'mism/
Substantiv
| Declinarea substantivului optimism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | optimism | invariabil |
| Articulat | optimismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | optimismului | invariabil |
| Vocativ | optimismule | invariabil |
- concepție filozofică potrivit căreia în lume binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online