oratoare
Aspect
Etimologie
Din latină orator.
Pronunție
- AFI: /o.ra'to̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului oratoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | oratoare | oratoare |
Articulat | oratoarea | oratoarele |
Genitiv-Dativ | oratoarei | oratoarelor |
Vocativ | ' | ' |
- femeie care ține un discurs în public (făcând uz de un stil elevat).
- femeie care are darul de a vorbi frumos și liber în public; vorbitor.
Traduceri
Traduceri