oreșniță

Oreșniță

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer bulgară орешак (orešak), sârbă, croată orešak.

Pronunție

• AFI: /o'reʃ.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului oreșniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oreșniță	oreșnițe
Articulat	oreșnița	oreșnițele
Genitiv-Dativ	oreșniței	oreșnițelor
Vocativ	oreșniță	oreșnițelor

1. (bot.) (Lathyrus tuberosus) plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil.

Sinonime

• (bot.) (reg.) bobușor, fasolică, măzărică, sângele-voinicului

Vezi și

• bob-de-țarină
• indrușaim
• latir
• mazăre
• orăstică
• piedica-vântului
• pupezele

Traduceri

plantă; floare

catalană: guixera borda (català) f., guixó tuberós (català) m. cehă: hrachor hlíznatý (čeština) engleză: tuberous pea (English), tuberous vetchling (English), earthnut pea (English), aardaker (English) estoniană: seapähkel (eesti) finlandeză: mukulanätkelmä (suomi) franceză: gesse tubéreuse (français) f. georgiană: თერო (ქართული) (tero)

germană: Knollen-Platterbse (Deutsch) f. neerlandeză: aardaker (Nederlands) poloneză: groszek bulwiasty (polski) m. rusă: чина клубненосная (русский) (čína klubnenósnaja) f. sorabă de sus: pólny hróšik (hornjoserbsce) m. ucraineană: чина бульбиста (українська) (čina bul'bista) f., горошок бульбистий (українська) (gorošok bul'bistij) m.

Anagrame

• anostire

Referințe

• DEX '98 via DEX online