De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din italiană origano < greacă antică ὀρίγανον (oríganon); compus din cuvintele ὄρος (oros, „munte”) + verbul γανοῦσθαι (ganousthai, „a face plăcere”).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului oregano
|
m.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
oregano
|
invariabil
|
Articulat
|
oreganoul
|
invariabil
|
Genitiv-Dativ
|
oreganoului
|
invariabil
|
Vocativ
|
-
|
invariabil
|
- (bot.) (Origanum vulgare) plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, întrebuințată la vopsit și în farmacie.
Sinonime
Vezi și
Traduceri
plantă; condiment
|
|
- islandeză: óriganó (íslenska) m.
- italiană: origano (italiano) m.
- japoneză: 花薄荷 (日本語) (ハナハッカ, hanahakka), オレガノ (日本語) (oregano)
- latină: Origanum (Latina)
- letonă: raudene (latviešu) f.
- lituaniană: raudonėlis (lietuvių)
- macedoneană: оригано (македонски) (origáno) n.
- maghiară: szurokfű (magyar), közönséges szurokfű (magyar), vadmajoránna (magyar)
- malteză: oreganu (Malti) m.
- neerlandeză: wilde marjolein (Nederlands), oregano (Nederlands)
- norvegiană: oregano (norsk), bergmynte (norsk)
- persană: پونه کوهی (فارسی)
- poloneză: oregano (polski) n.
- portugheză: orégano (português) m., orégão (português) m.
- rusă: ореган (русский) (oregán) m.
- sârbă: оригано (српски / srpski) (origano) m.
- siciliană: arìsciunu (sicilianu) m., arìanu (sicilianu) m., rìanu (sicilianu) m.
- slovacă: oregano (slovenčina) n., pamajorán (slovenčina) m.
- slovenă: origano (slovenščina) m.
- spaniolă: orégano (español) m.
- suedeză: oregano (svenska) c., kungsmynta (svenska) c., vildmejram (svenska) c.
- turcă: yabani mercanköşk (Türkçe), farekulağı (Türkçe), fare kulağı (Türkçe)
- ucraineană: материнка (українська) (materinka) f.
|
Referințe