ortoepie
Etimologie
Din franceză orthoépie.
Pronunție
- AFI: /or.to.e'pi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului ortoepie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ortoepie | invariabil |
| Articulat | ortoepia | invariabil |
| Genitiv-Dativ | ortoepiei | invariabil |
| Vocativ | ortoepie | invariabil |
- ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunțarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online