ostracă
Etimologie
Din neogreacă ωστρακον (óstrakon).
Pronunție
- AFI: /os'tra.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ostracă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ostracă | ostrace |
| Articulat | ostraca | ostracele |
| Genitiv-Dativ | ostracei | ostracelor |
| Vocativ | ostracă | ostracelor |
- (înv.) scoică, stridie.
- cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atena scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online