stoarce

română

Din latină extorquere.

Conjugarea verbului stoarce
Infinitiv	a stoarce
Indicativ prezent pers. 1 sg.	storc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să stoarcă
Participiu	stors
Conjugare	III

(v.tranz.) a presa, a strânge un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care îl conține; (spec.) a răsuci în sens contrar capetele unui material textil pentru a face să iasă o parte din lichidul cu care este îmbibat.
(v.tranz.) a scoate, a extrage lichidul, sucul care îmbibă un lucru.
(v.tranz.) (fig.) a obține un profit, a lua un bun prin constrângere sau viclenie; a smulge.
(v.tranz.) (fig.) a obține ceva cu mare efort.

A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlagă) = a face (pe cineva) să-și epuizeze puterile; a slei, a secătui, a istovi de puteri
(fam.) A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție
A stoarce lacrimi = a face pe cineva să plângă

Din stoarce.