otreapă
Etimologie
Din slavă (veche) otrepĩ.
Pronunție
- AFI: /oˈtre̯a.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului otreapă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | otreapă | otrepe |
| Articulat | otreapa | otrepele |
| Genitiv-Dativ | otrepei | otrepelor |
| Vocativ | otreapă | otrepelor |
- cârpă (de șters), zdreanță.
- (fig.) om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online