pâc

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /pɨk/

Interjecție

1. (adesea repetat) cuvânt care redă:
   1. sunetul exploziv surd produs de fumători când trag fumul din lulea sau din țigară.
   2. sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare; pac, poc.
   3. sunetul produs de un fir de ață, de o sfoară, de o coardă etc. când se rupe.

Cuvinte derivate

• pâcâi

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cap

Referințe

• DEX '98 via DEX online