pâc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție


Interjecție

  1. (adesea repetat) cuvânt care redă:
    1. sunetul exploziv surd produs de fumători când trag fumul din lulea sau din țigară.
    2. sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare; pac, poc.
    3. sunetul produs de un fir de ață, de o sfoară, de o coardă etc. când se rupe.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe