pârâitură

română

Etimologie

Din a pârâi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /pɨ.rɨ.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului pârâitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pârâitură	pârâituri
Articulat	pârâitura	pârâiturile
Genitiv-Dativ	pârâiturii	pârâiturilor
Vocativ	pârâitură	pârâiturilor

1. zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur, neelastic.
2. zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură.
3. zgomot specific produs de ceva care arde.
4. succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aparaturi

Referințe

• DEX '98 via DEX online