pacefăcător

română

Etimologie

Din pace + făcător.

Pronunție

• AFI: /pa.ʧe.fə.kə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului pacefăcător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pacefăcător	pacefăcători
Articulat	pacefăcătorul	pacefăcătorii
Genitiv-Dativ	pacefăcătorului	pacefăcătorilor
Vocativ	-	-

1. (înv.) (persoană) care pacifică, care restabilește pacea, liniștea.

Sinonime

• pacificator, împăciuitor

Cuvinte apropiate

• pace

Traduceri

Traduceri

Referințe

• pacefacator