Sari la conținut

restabili

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din re + a stabili (după franceză rétablir).

Pronunție

  • AFI: /res.ta.bi'li/


Verb


Conjugarea verbului
restabili
Infinitiv a restabili
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
restabilesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să restabilească
Participiu restabilit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună).
  2. (v.tranz.) a reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară.
  3. (v.refl.) a-și reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoși; a se înzdrăveni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe