pagubă

română

Etimologie

Din slavă (veche) paguba.

Pronunție

• AFI: /'pa.gu.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului pagubă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pagubă	pagube
Articulat	paguba	pagubele
Genitiv-Dativ	pagubei	pagubelor
Vocativ	pagubă	pagubelor

1. pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună.
2. (fig.) știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral.

Cuvinte derivate

• păgubaș
• păgubi
• păgubos

Locuțiuni

• (loc.adv.) În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri.
• (loc.prep.) În paguba (cuiva sau a ceva) = aducând un prejudiciu.

Expresii

• Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă-n ciuperci! = expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită
• A fi rău de pagubă, = se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion
• A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită
• (reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să..

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online