panegiric
română
Etimologie
Din franceză panégyrique.
Pronunție
- AFI: /pa.ne'ʤi.rik/
Substantiv
| Declinarea substantivului panegiric | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | panegiric | panegirice |
| Articulat | panegiricul | panegiricele |
| Genitiv-Dativ | panegiricului | panegiricelor |
| Vocativ | panegiricule | panegiricelor |
- discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc.
- (p.gener.) laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online