pepino

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

italiană

(italiano)

Etimologie

Din pepare.

Pronunție

  • AFI: /peˈpino/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru pepare.
  2. forma de persoana a III-a plural la imperativ pentru pepare.





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină pepo, peponis < greacă antică πέπων (pépōn, „pepene mare”), probabil din πέπτω (péptō, „a se coace”).

Pronunție

  • AFI: /pɨ.ˈpi.nu/ (Portugalia)
  • AFI: /pe.ˈpi.nʊ/ (Brazilia)


Substantiv

pepino m., pepinos pl.

  1. (bot.) castravete
  2. (p.restr.) fructul acestei plante
  3. (argou) situație dificilă, pas greu, impas, strâmtorare, belea, bucluc
    Cheguei atrasado pois tive que resolver um pepino de última hora.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină pepo, peponis < greacă antică πέπων (pépōn, „pepene mare”), probabil din πέπτω (péptō, „a se coace”).

Pronunție

  • AFI: /pe.ˈpi.no/


Substantiv

pepino m., pepinos pl.

  1. (bot.) castravete
  2. (p.restr.) fructul acestei plante
  3. (fig.) fleac, bagatelă, nimic
  4. (în Spania; fam.) vestigiu sau artifact important

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe