perorație
Etimologie
Din latină peroratio. Confer franceză péroraison.
Pronunție
- AFI: /pe.ro'ra.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului perorație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | perorație | perorații |
| Articulat | perorația | perorațiile |
| Genitiv-Dativ | perorației | perorațiilor |
| Vocativ | perorație | perorațiilor |
- parte finală, concluzie a unui discurs, a unei cuvântări, rostită de vorbitor pe un ton însuflețit (și emfatic); (p.gener.) vorbire însuflețită (si emfatică), care caută să convingă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online