picuș

română

Etimologie

Din pic + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /pi'kuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului picuș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	picuș	picușuri
Articulat	picușul	picușurile
Genitiv-Dativ	picușului	picușurilor
Vocativ	picușule	picușurilor

1. (pop.) piculeț.
2. (fam.) băutură alcoolică (în cantitate mică).
3. masă lichidă sau solidificată formată prin picurarea unui lichid sau prin curgerea, picătură cu picătură, a unei materii topite.
4. (fam.) câștig mic și întâmplător (de obicei ilicit).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• scuip

Referințe

• DEX '98 via DEX online