pipera

română

Variante

• pipăra

Etimologie

Din piper.

Pronunție

• AFI: /pi.pe'ra/

Verb

Conjugarea verbului pipera
Infinitiv	a pipera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	piperez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pipereze
Participiu	piperat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune piper sau, (p.ext.), alte condimente (iuți) în mâncare.
2. (v.tranz.) (rar) a ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat).

Cuvinte derivate

• piperat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pripea

Referințe

• DEX '98 via DEX online