pivota

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză pivoter.

Pronunție

  • AFI: /pi.vo'ta/


Verb


Conjugarea verbului
pivota
Infinitiv a pivota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pivotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pivoteze
Participiu pivotat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (tehn.; despre două corpuri în contact; la pers. 3) a se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre acțiuni, procese etc.) a se baza pe anumite elemente specifice, a se desfășura în jurul a ceva.
  3. (v.intranz.) (spec.) (mil.) a executa o mișcare de rotație în jurul unui militar, al unei formații etc.
  4. (v.intranz.) a-și răsuci (brusc) corpul; (Sport) a se răsuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe