clapă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Klappe.

Pronunție

  • AFI: /'kla.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clapă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clapă clape
Articulat clapa clapele
Dativ-Genitiv clapei clapelor
Vocativ clapă clapelor
  1. fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la închiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei orgi etc. care prin apăsarea cu degetele, declanșează mecanismul de producere a sunetelor.
  2. mic disc în mecanismul mașinilor de scris și al unor mașini de calculat, fixat la capătul unei pârghii articulate și care prin apăsare, face să se imprime litera sau cifra însemnată pe el.
  3. orice parte terminală a unui sistem tehnic de acționare care, prin manevrare (cu mâna), efectuează o anumită operație.
  4. placă articulată care servește la închiderea sau la deschiderea unui orificiu.
  5. bucată de stofă care acoperă deschizătura buzunarului unei haine.
  6. fiecare dintre cele două bucăți de stofă sau de blană mobile, atașate lateral la unele căciuli, pentru a proteja urechile contra frigului.
  7. (rar) capac.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A trage (cuiva) clapa = a înșela, a păcăli (pe cineva)


Traduceri

Anagrame

Referințe