placer

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

engleză

(English)

Etimologie

  1. Din place + sufixul -(e)r.
  2. Din spaniola americană placer.

Pronunție

  • AFI: /ˈplæsər/


Substantiv

placer, pl. placers

  1. plasator
  2. un depozit de pământ, nisip sau pietriș care conține minerale prețioase

Cuvinte derivate

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din place + sufixul -(e)r.

Pronunție


Verb

  1. a (se) plasa, a pune, a așeza
  2. a situa, a (se) așeza

Cuvinte derivate




spaniolă

(español)

Etimologie

  1. Din latină placere.
  2. (substantivul) Înrudit cu placel.

Pronunție

  • AFI: /plaˈθeɾ/


Verb

  1. a plăcea, a satisface


Substantiv

placer m., placers pl.

  1. plăcere


Substantiv

placer m., placeres pl.

  1. un depozit de pământ, nisip sau pietriș care conține minerale prețioase
  2. banc de nisip
Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=placer&oldid=895626”