ploscar

română

Etimologie

Din ploscă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /plos'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului ploscar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ploscar	ploscari
Articulat	ploscarul	ploscarii
Genitiv-Dativ	ploscarului	ploscarilor
Vocativ	ploscarule	ploscarilor

1. persoană care lucrează sau vinde ploști.
2. (în orânduirea feudală a țărilor române) ajutor de paharnic; cupar.
3. (reg.) vornicel.
4. (fig.) palavragiu, flecar; ploscaș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online