vornicel

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vornic + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /vor.ni'ʧel/


Substantiv


Declinarea substantivului
vornicel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vornicel vornicei
Articulat vornicelul vorniceii
Genitiv-Dativ vornicelului vorniceilor
Vocativ vornicelule vorniceilor
  1. slujbaș subaltern al vornicului, însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate.
  2. (înv.) vornic.
  3. flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic.


Traduceri

Referințe