vornicel
Etimologie
Pronunție
- AFI: /vor.ni'ʧel/
Substantiv
| Declinarea substantivului vornicel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vornicel | vornicei |
| Articulat | vornicelul | vorniceii |
| Genitiv-Dativ | vornicelului | vorniceilor |
| Vocativ | vornicelule | vorniceilor |
- slujbaș subaltern al vornicului, însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate.
- (înv.) vornic.
- flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online