pocăită
Etimologie
Din pocăit.
Pronunție
- AFI: /po.kəˈi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pocăită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pocăită | pocăite |
| Articulat | pocăita | pocăitele |
| Genitiv-Dativ | pocăitei | pocăitelor |
| Vocativ | pocăito | pocăitelor |
- adeptă a unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; (p.gener.) adeptă a unor secte religioase creștine, sectant.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online