podină

română

Etimologie

Din rusă подина (podina), sârbocroată podina, ucraineană подyна (podyna).

Pronunție

• AFI: /'po.di.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului podină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	podină	podini
Articulat	podina	podinile
Genitiv-Dativ	podinii	podinilor
Vocativ	podină	podinilor

1. pardoseală de scânduri la casă, la pod etc.; (înv. și reg.) fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, un pavaj etc.
2. (la pl.) obligație, în evul mediu, a negustorilor (brașoveni) din Țara Românească de a întreține străzile din București pavate cu scânduri.
3. (la pl.) taxă percepută în trecut, la Iași, pe carele cu produse care intrau în oraș, în scopul întreținerii străzilor.
4. (pop.) suport pe care se clădește claia sau stogul pentru a le feri de umezeală; partea de jos a stogului.
5. (reg.) platformă de scânduri înălțată deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observație.
6. (reg.) podiș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• îndopa

Referințe

• DEX '98 via DEX online