polnoglasie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rusă полногласиe (polnoglasie).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
polnoglasie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polnoglasie invariabil
Articulat polnoglasia invariabil
Genitiv-Dativ polnoglasiei invariabil
Vocativ polnoglasie invariabil
  1. fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezența grupurilor de sunete „oro”, „olo”, „ere” între consoane, corespunzând grupurilor „ra”, „la”, „re”, „le” din vechea slavă.


Traduceri

Referințe