pologar

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din polog + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /po.lo'gar/


Substantiv


Declinarea substantivului
pologar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pologar pologari
Articulat pologarul pologarii
Genitiv-Dativ pologarului pologarilor
Vocativ pologarule pologarilor
  1. (reg.) persoană care întoarce, împrăștie și adună fânul cosit; pologaș.


Traduceri

Referințe