pologar

română

Etimologie

Din polog + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /po.lo'gar/

Substantiv

Declinarea substantivului pologar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pologar	pologari
Articulat	pologarul	pologarii
Genitiv-Dativ	pologarului	pologarilor
Vocativ	pologarule	pologarilor

1. (reg.) persoană care întoarce, împrăștie și adună fânul cosit; pologaș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online