prăpădenie
română
Etimologie
Din a prăpădi + sufixul -enie.
Pronunție
- AFI: /prə.pə'de.ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului prăpădenie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prăpădenie | invariabil |
| Articulat | prăpădenia | invariabil |
| Genitiv-Dativ | prăpădeniei | invariabil |
| Vocativ | prăpădenie | invariabil |
- (pop.) stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare).
- situație, împrejurare care poate pricinui (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri.
- cauză care distruge, nimicește.
Locuțiuni
- (loc.adv.) De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor.
Expresii
- Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), = se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online