procuror

română

Etimologie

Din franceză procureur.

Pronunție

• AFI: /pro.ku'ror/

Substantiv

Declinarea substantivului procuror
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	procuror	procurori
Articulat	procurorul	procurorii
Genitiv-Dativ	procurorului	procurorilor
Vocativ	procurorule	procurorilor

1. membru al procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public.

Cuvinte derivate

• procuroră

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online