procuroră
română
Etimologie
Din procuror.
Pronunție
- AFI: /pro.ku'ro.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului procuroră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | procuroră | procurore |
| Articulat | procurora | procurorele |
| Genitiv-Dativ | procurorei | procurorelor |
| Vocativ | procuroro | procurorelor |
- membră a procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online