publicitate

română

Etimologie

Din franceză publicité < latină medie publicitatem.

Pronunție

• AFI: /pu.bli.ʧi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului publicitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	publicitate	invariabil
Articulat	publicitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	publicității	invariabil
Vocativ	'	'

1. faptul de a face cunoscut un lucru publicului; difuzare de informații în public; caracterul a ceea ce este public.

Sinonime

• editare, gazetărie, imprimare, imprimat, jurnalism, jurnalistică, presă, publicare, publicistică, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, ziaristică

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

public publica publicabil publican publicare publicat publicație, publicațiune

publică publicist publicui publicuire publicuit republican republică

Cuvinte compuse

• agenție de publicitate, birou de publicitate
• mica publicitate
• agent de publicitate

Locuțiuni

• (loc. vb.) A da publicității = a publica.

Traduceri

faptul de a face ceva cunoscut publicului

engleză: publicity (English) esperanto: publikeco (Esperanto) finlandeză: julkisuus (suomi) franceză: publicité (français) f. germană: Werbung (Deutsch) f., Publizität (Deutsch) f. greacă: διαφήμιση (Ελληνικά) (diafímisi) interlingua: publicitate (interlingua) f. italiană: pubblicità (italiano) f.

maghiară: nyilvánosság (magyar) neerlandeză: publiciteit (Nederlands) poloneză: reklama (polski) f. portugheză: publicidade (português) f. spaniolă: publicidad (español) f. suedeză: publicitet (svenska) c. turcă: alenilik (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

interlingua

(interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

publicitate f.

1. publicitate