punctuație

română

Variante

• punctuațiune

Etimologie

Din franceză punctuation (după punct).

Pronunție

• AFI: /punk.tu'a.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului punctuație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	punctuație	punctuații
Articulat	punctuația	punctuațiile
Genitiv-Dativ	punctuației	punctuațiilor
Vocativ	punctuație	punctuațiilor

1. sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online