putrefacție

română

Etimologie

Din franceză putréfaction < latină putrefactio, putrefactionis.

Pronunție

• AFI: /pu.tre'fak.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului putrefacție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	putrefacție	putrefacții
Articulat	putrefacția	putrefacțiile
Genitiv-Dativ	putrefacției	putrefacțiilor
Vocativ	putrefacție	putrefacțiilor

1. proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire.
2. fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul.
3. (fig.) descompunere, decădere morală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online