recapitula

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză récapituler < latină recapitulare.

Pronunție

  • AFI: /re.ka.pi.tu'la/


Verb


Conjugarea verbului
recapitula
Infinitiv a recapitula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
recapitulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recapituleze
Participiu recapitulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma.
    recapitulezi cele spuse până acum.
  2. a revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.).
    A recapitula materia pentru examen.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe