recoace

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din re- + a coace.

Pronunție

  • AFI: /re'ko̯a.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
recoace
Infinitiv a recoace
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
recoc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recoacă
Participiu recopt
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe