recoace

română

Etimologie

Din re- + a coace.

Pronunție

• AFI: /re'ko̯a.ʧe/

Verb

Conjugarea verbului recoace
Infinitiv	a recoace
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recoc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recoacă
Participiu	recopt
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere.

Cuvinte derivate

• recoacere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coacere

Referințe

• DEX '98 via DEX online