recurs

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină recursus. Confer germană Rekurs, franceză recours.

Pronunție

  • AFI: /reˈkurs/


Substantiv


Declinarea substantivului
recurs
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recurs recursuri
Articulat recursul recursurile
Genitiv-Dativ recursului recursurilor
Vocativ ' '
  1. (jur.) cale de atac prin care se cere unei instanțe superioareverifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei.
  2. (rar) referire, recurgere.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A avea recurs la = a avea acces la..., a recurge la...


Traduceri

Etimologie

Din recurge.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru recurge.

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină recursus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

recurs m., recursos pl.

  1. (jur.) recurs