reduplica
Etimologie
Din latină reduplicare.
Pronunție
- AFI: /re.du.pli'ka/
Verb
| Conjugarea verbului reduplica | |
| Infinitiv | a reduplica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
reduplic |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să reduplice |
| Participiu | reduplicat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a dubla.
- (v.tranz.) (fon.) a repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online