reduplica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină reduplicare.

Pronunție

  • AFI: /re.du.pli'ka/


Verb


Conjugarea verbului
reduplica
Infinitiv a reduplica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reduplic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reduplice
Participiu reduplicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a dubla.
  2. (v.tranz.) (fon.) a repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe