rentă
Aspect
Etimologie
Din franceză rente.
Pronunție
- AFI: /'ren.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rentă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rentă | rente |
| Articulat | renta | rentele |
| Genitiv-Dativ | rentei | rentelor |
| Vocativ | ' | ' |
- venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune.
- A primi o rentă anuală.
Sinonime
- (înv.) rendită
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
venit regulat pe care îl aduce o proprietate
|
|