rentă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : renta

română

Etimologie

Din franceză rente.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
rentă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rentă rente
Articulat renta rentele
Dativ-Genitiv rentei rentelor
Vocativ ' '
  1. venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune.
    A primi o rentă anuală.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe