rentă
Aspect
Vezi și : renta |
Etimologie
Din franceză rente.
Pronunție
- AFI: /'ren.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului rentă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rentă | rente |
Articulat | renta | rentele |
Genitiv-Dativ | rentei | rentelor |
Vocativ | ' | ' |
- venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune.
- A primi o rentă anuală.
Sinonime
- (înv.) rendită
Cuvinte derivate
- renta
- rentabil
- rentabilitate
- rentabiliza
- rentabilizare
- rentabilizat
- rentare
- rentier, rentieră
- renting
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
venit regulat pe care îl aduce o proprietate
|
|