replica

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : replică

română

Etimologie

Din franceză répliquer < latină replicare.

Pronunție

  • AFI: /re.pli'ka/


Verb


Conjugarea verbului
replica
Infinitiv a replica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
replic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să replice
Participiu replicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da o replică, a răspunde.
    I-a replicat prompt.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din replică.

Pronunție

  • AFI: /'re.pli.ka/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru replică.





engleză

(English)

Etimologie

Din italiană replica < latină replicare.

Pronunție

  • AFI: /ˈrɛplɪkə/


Substantiv

replica, pl. replicas

  1. copie, reproducere, replică
    The statue on the museum floor is an authentic replica.
  2. machetă
    He collected replicas of old cars.

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină replicare.

Pronunție

  • AFI: /'rɛplika/


Substantiv

replica f., repliche pl.

  1. repetiție, repetare
    Replicare una terapia.
  2. obiecție
    Le scrivo in replica alla Sua lettera.
  3. replică, răspuns
  4. copie, reproducere, replică

Sinonime

Cuvinte derivate