replică

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
replică

română

Etimologie

Din franceză réplique.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
replică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ replică replici
Articulat replica replicile
Dativ-Genitiv replicii replicilor
Vocativ replică replicilor
  1. răspuns prompt și energic care combate afirmațiile cuiva; ripostă.
  2. porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partener.
  3. parte finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenția interlocutorului.
  4. copie a unei opere de artă executată de autorul operei originale sau sub supravegherea lui directă.
  5. (fiz.) mulaj al suprafeței unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plană, iar pe cealaltă reproduce structura superficială a corpului, utilizat în microscopia electronică pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni.

Locuțiuni

Expresii

  • A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție
  • A avea replică = a răspunde prompt și răspicat
  • (jur.) A vorbi în replică = a răspunde, în cursul unei dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse


Traduceri

Anagrame

Referințe