răsufla

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răs- + a sufla.

Pronunție

  • AFI: /rə'su.fla/


Verb


Conjugarea verbului
răsufla
Infinitiv a răsufla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răsuflu
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răsufle
Participiu răsuflat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și tranz.) (pop.) a respira.
  2. (v.intranz.) a-și reveni după o emoție, după o grijă, o apăsare, după un efort fizic, a simți o ușurare după o stare de încordare.
  3. (v.intranz.) a face popas, a sta să se odihnească.
  4. (v.intranz.) a avea liniște, a nu se (mai) simți în primejdie, a se simți la adăpost.
  5. (v.intranz.) (despre vase, recipiente, locuri închise) a comunica cu exteriorul, a străbate spre exterior, a lăsa să se scurgă încet fluidul pe care îl conține, printr-o gaură mică sau printr-o crăpătură; (despre conținutul unui vas) a țâșni, a se scurge prin crăpături.
  6. (v.refl.) (despre unele alimente sau băuturi) a-și pierde tăria, gustul datorită păstrării într-un vas prost închis sau în condiții proaste.
  7. (v.intranz. și tranz. refl.) (pop.) a (-și) destăinui gândurile și sentimentele ascunse, apăsătoare, pentru a se liniști.
  8. (v.intranz. și tranz.) (despre gânduri sau planuri ascunse) a ajunge la urechile celor care nu ar fi trebuit să afle; a (se) difuza.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe