reconstitui
Etimologie
Din franceză reconstituer.
Pronunție
- AFI: /re.kon.sti.tu'i/
Verb
| Conjugarea verbului reconstitui | |
| Infinitiv | a reconstitui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
reconstitui |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să reconstituie |
| Participiu | reconstituit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune.
- (v.tranz.) (fig.) a reface din memorie; a evoca, a reconstitui.
- (v.tranz.) (lingv.) a reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui.
- (v.tranz.) (jur.) a restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune.
- (v.tranz.) a reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online