reconstitui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză reconstituer.

Pronunție

  • AFI: /re.kon.sti.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
reconstitui
Infinitiv a reconstitui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reconstitui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reconstituie
Participiu reconstituit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune.
  2. (v.tranz.) (fig.) a reface din memorie; a evoca, a reconstitui.
  3. (v.tranz.) (lingv.) a reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui.
  4. (v.tranz.) (jur.) a restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune.
  5. (v.tranz.) a reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe