recolta
Aspect
Etimologie
Din franceză récolter.
Pronunție
- AFI: /re.kol'ta/
Verb
Conjugarea verbului recolta | |
Infinitiv | a recolta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
recoltez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să recolteze |
Participiu | recoltat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a strânge, a aduna, a culege recolta.
- (v.tranz.) (fig.) a culege roadele, a se bucura de un lucru realizat.
- (v.tranz.) (med.) a lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online