reverență

română

Etimologie

Din franceză révérence < latină reverentia.

Pronunție

• AFI: /re.ve'ren.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului reverență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reverență	reverențe
Articulat	reverența	reverențele
Genitiv-Dativ	reverenței	reverențelor
Vocativ	reverență	reverențelor

1. salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea.
2. respect, venerație, considerație, stimă.

Cuvinte compuse

• pronume de reverență, pronume de politețe

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online