revigora

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză revigorer.

Pronunție

  • AFI: /re.vi.go'ra/


Verb


Conjugarea verbului
revigora
Infinitiv a revigora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
revigorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să revigoreze
Participiu revigorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înviora.
    S-a mai revigorat puțin după răul avut.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe